Cu copilul în excursie

         Călătoriile sunt modul meu de a-mi încărca bateriile. Fie că sunt scurte, de 3-4 zile, fie că sunt lungi, fie că sunt la o oră de zbor sau mai îndepărtate, de fiecare dată vin înapoi cu forțe proaspete şi parcă altfel funcționez când ştiu că peste o lună-două-trei voi merge din nou undeva. Călătoriile ne îmbogățesc, ne învață lucruri noi şi nu îmi pot imagina viața fără ele. Din călătorii învățăm că suntem diferiți, că ceea ce pentru noi e normal, în altă parte a lumii poate fi ceva ieşit din comun, că avem obiceiuri si tradiții diferite şi suntem norocoşi că avem şansa de a vedea cu ochii noştri lucruri despre care parinții noştri citeau doar în cărți. Mi se pare minunat că pot să îmi iau fetița cu mine în excursii, astfel are şi ea parte de experiențe noi şi niciodată nu am considerat că un copil te împiedică să călătoreşti. Evident, se schimbă unele lucruri, se schimbă ritmul şi poate distanța, dar cu o bună organizare şi pregătire temeinică (de la bagaj la logistică) e perfect realizabil.
         Până acum, am luat micuța cu noi peste tot, începând de la 8 luni când am ieşit prima dată din țară, la o bălăceală în Ungaria, iar acum, la 3 ani jumate este deja veterană în ale mersului cu maşina sau avionul. Si nu, nu e genul de copil pe care unde il pui acolo stă, dimpotrivă, e un copil foarte energic, cu personalitate puternică. Sincer vă spun că îi place, iar dacă pentru alții plecatul cu copilul mic în concediu e un motiv de stres, pentru noi e o adevărată bucurie.Nu pretind că dețin vreun secret absolut, vreau doar să vă împărtăşesc lucrurile de care țin cont de fiecare dată când plec la drum cu copilul din dotare şi care în cazul nostru funcționează. 

         În categoria sfaturi pentru mers cu copilul în concediu aş include:

- acceptă faptul că modul de vizitat s-a schimbat, dacă înainte erai obişnuit să umbli de dimineața până seara, acum eşti nevoit să încetineşti ritmul.

- fii relaxat, copiii simt tensiunea şi devin şi ei agitați.

- nu îți fă aşteptări prea mari ca să nu fii dezamăgit; copiii sunt imprevizibili şi un lucru care le-a plăcut ieri şi azi, mâine e posibil să nu le mai placă. Aşa că nu pleca în excursie cu o listă mare de obiective "de bifat" pentru că niciodată socoteala de-acasă nu se potriveşte cu cea din târg, cu atât mai puțin când sunt implicați prichindeii. Bucură-te de faptul că ai schimbat peisajul, că eşti cu familia într-un loc nou, chiar dacă nu ai văzut nu-ştiu-ce muzeu.

- alege activități potrivite pentru vârsta copilului. E clar că nu ai cum să apreciezi opere de artă într-un muzeu cu un copil de câțiva ani fugind pe lângă tine, pe când dacă mergeți la o grădină zoologică, la acvariu, într-un muzeu pentru copii sau într-un parc cu loc de joacă, e cu totul altă poveste. Te relaxezi şi tu iar copilul este de-a dreptul fericit.

- respectă pe cât posibil programul de-acasă, orele de masă şi mai ales cele de somn. Copiii au nevoie de constanță, mai ales atunci când sunt scoşi din mediul lor. Ei au nevoie de rutina cu care sunt obişnuiți. Nu mai vorbesc de importanța somnului de la prânz, dacă copilul e obişnuit cu el, nu te gândi să-l sari tocmai în vacanță pentru ca un copil obosit e irascibil şi nu te poți înțelege cu el.

-lasă-l să experimenteze, să încerce gusturi noi, să observe şi explică-i de fiecare dată când îi arăți ceva nou. Mintea lor absoarbe informațiile ca un burete şi cu siguranță din fiecare călatorie are ceva de învățat.

- ia-i jucăriile preferate, pune-l chiar să-şi aleagă singur ce jucării vrea, evident în limita spațiului disponibil, şi explică-i că trebuie să aibe grijă de ele în excursie. Va fi tare încântat să aibe o responsabilitate.

- oferă-i perioade în care are toată atenția ta, precum şi pauze de joacă înăuntru sau afară. Nu poți să ai pretenția să stea cuminte în cărucior şi să îl plimbi de dimineața până seara fără să îşi consume energia.

- nu pleca la drum fără asigurare medicală şi fără un minim de medicamente pentru situații de urgență

-nu îi asculta pe cei care te sfătuiesc să îl laşi acasă "că oricum e prea mic şi nu ține minte". Pentru copil tot ce contează de fapt e că e alături de părinți, persoanele de care e cel mai ataşat şi cu ei e fericit oriunde.

         În încheiere cred că cel mai bun sfat ar fi: nu renunțați la călătorii, luați copiii cu voi şi veți avea parte de amintiri frumoase!

 

La plimbare prin Limenaria, Thassos

Explorand plaja in Thassos

La Zoo in Budapesta

In parc-Malmo

Mangaind o pisica in Polignano a Mare

Aruncand pietre in apa- Polignano a Mare

Tot la pietre in apa-Trani

Magia dansurilor balineze

           Pe vremea când căutam informații despre Bali am observat că majoritatea site-urilor despre această destinație aveau o secțiune aparte dedicată dansurilor balineze. Toată lumea le lăuda şi te îndemna să nu le ratezi, astfel că le-am trecut pe lista lucrurilor musai de văzut în Ubud. Şi bine am făcut, pentru că aveam să descopăr o lume magică, unică, unde grația unor tinere dansatoare care te uimesc cu mişcările mâinilor, degetelor sau ochilor, se combină cu veşnica luptă dintre bine şi rău pentru a-ți spune o poveste fascinantă.

           În Bali, tradiția dansului este veche şi este transmisă în continuare fetelor şi băieților încă de la o vârstă fragedă. Spectacolele de dansuri tradiționale balineze sunt interesante pentru că nu sunt doar nişte simple dansuri, ci adevărate piese de teatru, poveşti inspirate din străvechile Ramayana şi Mahabharata, spuse (prin mişcări destul de ciudate) de actori-dansatori, cu măşti sau fără şi acompaniați de o orchestră numită gamelan. Aceasta e formată din instrumente de percuţie care impun ritmul dansurilor.
          Ca mai toate aspectele vieții balinezilor, dansurile sunt strâns legate de religie, majoritatea sunt puse în scenă la temple, unele sunt sacre şi au loc în cadrul anumitor ceremonii religioase, altele au menirea de a îmbuna zeii, la fel ca ofrandele dăruite in timpul zilei, iar altele sunt doar pentru distracție. Dansurile fac parte din viața acestor oameni despre care se zice că învață să danseze înainte de a învăța să meargă.

         Am văzut două spectacole foarte diferite, un dans Barong si un Kecak Fire and Trance şi mi-ar fi plăcut sa mai văd şi altele.
         Barong-ul are rădăcini în mitologie şi expune lupta dintre bine, întruchipat de Barong, un spirit cu chip de leu care e apărătorul tuturor vieţuitoarelor de pe pământ şi rău, întruchipat de Rangda, regina demonilor. Muzica, costumele în culori vii, mişcările dansatorilor care sunt foarte expresivi, toate contribuie la realizarea unui spectacol fascinant. 

Scena e pregatita, percutionistii isi iau locurile in orchestra

Spectacolul nu incepe fara binecuvantarea preotului

Percutionist in gamelan

Spectacolul incepe si vedem primele miscari ciudate

Isi face aparitia Barong-ul

Rangda -regina demonilor

            Total diferit e spectacolul Kecak-dansul focului şi al transei.  Aici lipseşte orchestra, fondul "muzical" este realizat de un cor format din zeci de bărbați, dezbrăcaţi până la brâu, aşezaţi în cerc în jurul unui fel de candelabru de foc şi care cântă sacadat. Acest dans e inspirat din Ramayana, aici fiind pusă în scenă povestea regelui Rama, a soţiei sale Dewi Sita şi al fratelui ei Laksamana care trec printr-o serie de peripeţii. Atmosfera de transă e dată de sacadatul "chak-a-chak-a" pe care il cântă corul de bărbați şi de faptul că spectacolul are loc pe un semi-întuneric, doar focul din mijloc si bliţurile aparatelor foto făcând un pic de lumină.

            Am incercat sa pun un filmulet de-al meu dar din pacate calitatea nu este foarte buna. Puteti vedea aici un exemplu de dans Kecak.

            Credeţi-mă pe cuvânt, dansurile balineze sunt cu adevărat magice!