Spre Malmo, cu emoţii înainte-marş!

          Pe la începutul lui ianuarie m-am apucat de scotocit pe site-ul Wizz-ului şi nu m-am lăsat până nu am pus mâna pe nişte bilete super bune pentru Cluj-Malmo şi retur. Cât de bune? Păi cam 500 de lei pentru 3 persoane (2 adulţi şi un Bondar trecut de 2 ani, care dupa părerea celor de la Wizz e un tot un fel de adult pentru că plăteşte preţ întreg). Dar asta e altă poveste pe care nu are rost să o dezbatem. 
          Când e vorba de luat tălpăşiţa la spinare nu-mi trebuie mult timp de gândire.În câteva zile aveam biletele cumpărate, cazările ochite, planul aproape făcut: o zi jumate în Malmo, două în Copenhaga, tot ce mai aveam de făcut era să rezist vreo 2 luni, o nimica toată. :)
           Se apropie plecarea, entuziasmul creşte, îi tot povestim Bondarului că vom pleca în excursie şi îi spunem ce multe locuri frumoase o să vedem. Abia aşteaptă, se laudă la toată lumea că va merge cu avionul "ioz" şi ne tot întreabă zilnic: " când mergem în excursie?". Toate bune până când, cu vreo săptămână înainte de plecare, aflăm că un coleg de grădi are varicelă. Pfff...nasol moment dar ce putem face?! Păăi cam nimic, aşteptăm. Începem să-l întrebăm pe nenea gugăl care-i treaba cu varicela şi ne dăm seama că nu e dracu' chiar aşa de negru. Că perioada de incubaţie e in medie cam 10-14 zile şi noi până atunci ne-am şi întoarce. Eu, mai optimistă de felul meu, încerc să-mi liniştesc jumătatea, îi tot zic că am eu un "feeling" că nu păţeşte nimic copilul. La care pesimistul zice: "şi dacă face cât suntem acolo şi nu ne lasă ăia să venim cu avionul înapoi?"  Ei bine, dacă e aşa, om mai sta pe-acolo, ce să zic! Să vă mai spun că zilnic scanam Bondarul să vedem dacă nu cumva a apărut vreo urmă de bubiţă? Nu vă mai spun. Şi nu, nu a apărut nimic, aşa că m-am apucat de bagaje fix cu o seară înainte. 

            În sfârşit vine momentul plecării, ajungem la aeroport mult prea din timp şi ne tot învârtim prin sala de la plecări urmărind cum pleacă bagajele pe bandă. Bondarul era atât de captivat de această minune încât nu se mai dădea dus de-acolo, se bucura şi striga în gura mare culorile bagajelor care îşi vedeau cuminţi de drum. Zău că n-aş fi crezut că cineva se poate distra făcând lucrul ăsta dar copiii sunt absolut surprinzători. La un moment dat surpriză: tabela de la plecări  afişează "Malmo- delayed until..." şi-atât! Hmmmm. După câteva minute apar noutăţi: "Charleroi- delayed until....". Măi să fie, ori e stricată tabela ori cineva se joacă cu nervii noştri! Apoi o voce suavă ne confirmă că ambele zboruri sunt întârziate, cam o oră jumate. Minunat! Se putea să nu plecăm noi cu emoţii?! Dar oare mai plecăm? Prea multe informaţii nu primim, cei de la check-in ridică din umeri şi zic că nu ştiu deocamdată nimic. Andrei îşi intinde antenele şi află că un avion e stricat şi că va veni un altul de la Timişoara. Bun, să aşteptăm deci! Şi să ne anunţăm gazda că intârziem. Optimismul meu începea să pălească, Bondarul era supărat că plecaseră toate bagajele iar Andrei intra din 2 în 2 minute pe Flight Radar să vadă dacă vine avionul. Asta da atmosferă de început de excursie! Dar a venit până la urmă şi ne-am liniştit în sfârşit când ne-am văzut îmbarcaţi.

            A doua zi, dis-de-dimineaţă (cum altfel?!) pornim la plimbare.  Foarte hotărâţi, luăm un autobuz spre centru şi încercăm să cumpărăm bilete de la şofer. Cred că am nimerit singurul şofer din Malmo care nu vorbea engleză, care după ce ne-a spus pe limba lui ceva ce semăna a "nu se poate" ne-a făcut semn să înaintăm spre mijlocul autobuzului. Maamă ce de treabă a fost, ne gândim noi! Aveam să aflăm mai târziu că amenda ar fi fost foarte mare dacă ne prindea controlul. Norocul nostru! Oraşul abia se trezea, străzile erau aproape pustii la 8 şi ceva, magazinele închise, numai în câteva cafenele se vedea ceva mişcare. Era destul de frig deşi era soare, fapt ce ne-a făcut să nu stăm prea mult pe loc. Începem din Gustav Adolfs Torg, pe pietonală, poze din mers la Lila Torg (Piaţa Mică) pustie şi adormită, o goană cu căruciorul pe piatra cubică ce face Bondarul să chiuie şi iată că suntem deja în Stortorget. De aici şi până la gară mai e doar o aruncătură de băţ. 

Gustav Adolfs Torg

Lilla Torg

Clădiri in Stortorget

Gara

            
             Peste drum de gară este biroul de informaţii turistice de unde ne luăm abonament de 24 de ore pe toate mijloacele de transport şi aflăm unde e cel mai apropiat parc cu loc de joacă să slobozim Bondarul care până atunci stătuse neaşteptat de cuminte în cărucior. Tot soare, tot frig, locul de joacă foarte drăguţ începea să se umple de copii şi nouă începea să ne fie tot mai clar că vom pleca de-acolo cu scandal. După vreo 2 ore.

Biblioteca

Slottsparken

Locul de zburdat pentru Bondar

            
          Nu puteam să ratăm turnul răsucit sau plimbarea pe malul mării de unde se vede în zare măreţul pod Oresund care face legătura între Suedia şi Danemarca. Atat podul cât şi Turning Torso fac parte din programul de dezvoltare şi reinventare al oraşului. Malmo, care în secolul al XIII-lea era un foarte important centru de comercializare al heringului, s-a dezvoltat în timp datorită industriei construcției de nave sau mașini iar acum, după căderea sectorului industrial, se bazează pe serviciile financiare sau IT.

Turning Torso

Podul Oresund în zare

Un Bondar ocupat

Desenăm forme pe nisip

          După ce ne-am săturat de aruncat pietre în apă am dat o raită pe la fortăreața Malmohus care acum găzduiește mai multe muzee și expoziții, am trecut pe lângă moara de vânt din Kungsparken și ne-am mai plimbat puțin pe străzile pietonale.

Castelul Malmo (Malmohus)

Malmo by night

Bicicleteeee!

Catedrala Sf Petru

           Malmo e micuț și nu ai ce face aici mai mult de 2 zile (asta punând la socoteală că poate vrei să vezi și ceva muzee), dar e bine de combinat cu Copenhaga. M-am bucurat să văd că majoritatea oamenilor se deplasează pe biciclete, au kilometri întregi de piste în tot orașul de ți-e mai mare dragul, au multe parcuri și spații verzi plus faleza din Vastra Hamnen unde localnicii ies la jogging, plimbare sau picnic. Ca să nu mai zic că poți ajunge destul de ieftin dacă iei biletele din timp.

O cascadă, două, trei - sau cum mi-a surâs norocul de trei ori

          Nu mi-am imaginat vreodată că voi ajunge să văd cu ochii mei locuri despre care doar citisem sau văzusem documentare sau că voi pune piciorul pe cinci continente. Nu m-am gândit vreodată că voi face aşa o mare pasiune pentru călătorii, dar uite că "microbul" m-a prins şi nu-mi dă pace, nu mă liniştesc până nu îmi fac un nou plan (sau chiar mai multe), chiar dacă poate trece (prea) mult timp până ajung să se materializeze.  Dar nu e suficient să îţi placă să călătoreşti, mai trebuie să ai şi un dram de noroc, aşa cum am avut eu când am ajuns în interes de serviciu în nişte locuri pe care poate altfel nu aş fi avut ocazia să le văd. Îi sunt recunoscătoare sorţii şi aştept cuminţică şi alte surprize de acest gen. Dar să vă povestesc.

            În 2007 am fost în State, într-un info-trip organizat de Delta Airlines şi Biroul de Turism al Statului New York. Delta începuse operarea zborului direct Bucureşti-New York iar cei de la biroul de turism doreau promovarea şi altor atracţii pe lângă The Big Apple. Şi uite aşa au pus la cale o excursie de 5 zile în care urmau să ne prezinte Albany, capitala statului, Regiunea Finger Lakes, o mică frântură din New York şi Cascada Niagara. Am avut norocul să fiu eu cea care pleacă în info-trip şi nu cred că trebuie să vă mai spun cât eram de nerăbdătoare, avea să fie primul meu zbor long-haul şi în plus la business class. Pe lângă jumătatea de zi petrecută în New York, cea mai faină experienţă a fost Cascada Niagara. Cu toţii aşteptam cu nerăbdare să ajungem şi să vedem minunea. Fotografiile nu sunt cele mai grozave pentru că aparatul foto digital era proaspăt cumpărat iar eu eram un pic antitalent la tehnică (nu că acum aş fi vreo expertă dar totuşi am evoluat un pic). În plus îmi era frică sa nu îl stric din cauza umezelii şi a stropilor de apă care ne înconjurau. Nu vreau să vă încarc cu date despre cascadă, le găsiţi uşor pe net, cert este că locul este unul impresionant şi foarte bine organizat. Am făcut un tur pe jos până aproape de cascadă îmbrăcați in pelerinele primite la intrare și care s-au dovedit a fi foarte folositoare, apoi un tur cu barca ce ne-a dus până foarte aproape de cascadă pentru nelipsitul duş. 

      În 2009, aveam să pun piciorul pe pământ african şi nu oriunde ci tocmai în Zambia, la Cascada Victoria. A fost o experiență incredibilă despre care am mai povestit aici, am avut parte de safari, de dansuri tradiționale, de adrenalină și de o croazieră la apus de soare pe Zambezi. Şi aici am fost impresionată de frumuseţea cascadelor, de natură, de fluviul Zambezi cel plin de crocodili a cărui curgere lină chiar înainte de cascadă nu prevesteşte nimic din căderea fantastică ce urmează. Acolo, pe malul Zambezi-ului nu mai ştiam la ce să fiu atentă: la zebrele care păşteau liniştite, la maimuţele obraznice care veneau să fure mâncare sau la vuietul cascadei. Cele mai frumoase imagini sunt evident cele surprinse din elicopter şi nu ştiu zău dacă voi putea uita vreodată imaginea Cascadei Victoria văzută de sus. 

        2010, un nou continent, o nouă cascadă. De data aceasta, Cascada Iguazu, aflată între Brazilia şi Argentina. Parcă nu îmi venea să cred că sunt acolo. Aici sunt 275 de căderi de apă, mai mari sau mai mici, unele atingănd 80 de metri înălțime. Am văzut ambele părţi ale cascadei, pe cea argentiniană păşind pe poteci şi podeţe deasupra apelor până la Garganta del Diablo (Gâtlejul Diavolului), cea mai impresionantă dintre toate și locul unde te poţi apropia cel mai mult de cascadă şi cea braziliană de unde se văd cel mai bine căderile de apă. Pe ambele părți sunt parcuri naturale, natura și priveliştile sunt superbe, iar excursia cu barca de viteză și un nou zbor cu elicopterul deasupra cascadei m-au facut şi mai fericită.

 

 

           Nu mi-am imaginat vreodată că voi ajunge să văd trei dintre cele mai faimoase cascade din lume dar iată că viaţa e plină de surprize iar eu mă pot declara o norocoasă.