marți, 29 decembrie 2015

Retrospectiva lui 2015

     Încă un an se apropie de final, (nu mă întrebați când a trecut că nu aş putea să vă răspund) şi e momentul potrivit pentru a mă uita înapoi la 2015 înainte de a păşi cu speranță si încredere în 2016.
     Pot spune că anul ăsta a fost bunicel, ne-am plimbat un pic, chiar dacă nu aşa de mult şi de departe cum aş fi vrut.  Dar şi-aşa, încă nu am apucat să scriu despre toate locurile pe care am fost, dacă erau mai multe ce mă făceam?!
     Am început cu escapada la Malmo şi Copenhaga unde am cam dârdâit şi ne-a cam suflat vântul în timp ce ne-am dat cu barca pe canale, ne-am întâlnit cu Mica Sirenă sau am privit spectacolul schimbării gărzii de la palatul regal. Concluzia pe care am tras-o: frumos în nord, dar cam scump şi rece.   
Turning Torso
Mica Sirena
Nyhavn



        Cu totul altfel au stat lucrurile în Italia unde Bari ne-a întâmpinat cu o vreme numai bună de plimbat iar noi i-am dat ascultare dorului de ducă şi ne-am făcut de cap mergând în fiecare zi în alt orăşel, de am ajuns să ştim drumul până la gară cu ochii închişi. Am vizitat Monopoli, trulli din Alberobello, am aruncat cu pietre în apă în Polignano a Mare şi ne-am plimbat prin Trani. Am mâncat pizza şi focaccia şi am dat iama în toate felurile de înghețată posibile. Despre Bari, cu-al său oraş vechi şi biserica Sf Nicolae nici nu am apucat încă să vă povestesc, dar îi va veni şi lui rândul. Cu alte cuvinte, Italia, ( mai exact regiunea Puglia) ni s-a potrivit ca o mănuşă şi excursia scurtă dar intensă a fost un adevărat succes.

Polignano a Mare


Trulli 


Catedrala din Trani

         A venit apoi vremea vacanței de vară când am luat cu asalt Muntenegru, o țară mică dar frumoasă despre care auzisem multe lucruri bune dar spre care nu ne încumetaserăm până acum din cauza drumului greu. Ce pot să vă spun este că nu e dracul aşa de negru, drumul e greu dar e şi tare spectaculos iar priveliştea ce ți se aşterne în fața ochilor asupra golfului Kotor merită tot efortul.
     Ne-am plimbat prin Kotor, am luat la rând plajele din Tivat, am făcut poze la avioane şi ne-am minunat de iahturile din Porto Montenegro, despre care ştiu, nu am apucat să scriu, dar promit să remediez cât de curând. Nu puteam să nu dăm o fugă la Dubrovnik, pe care l-am admirat întâi de sus, de pe dealul Srd, apoi la pas, prin furnicarul de grupuri de toate națiile. Nu mi-am imaginat că poate fi atât de multă lume, practic unde te uitai vedeai o masă mare de oameni, astfel încât a fost destul de greu să reuşim să savurăm frumusețea oraşului. E clar, aici trebuie să mai ajungem dar nu în plin sezon.

Golful Kotor vazut de pe Muntele Lovcen


prin Kotor




     Cam asta a însemnat 2015 în materie de călătorii. O fi mult, o fi puțin, important este că ne-am simțit bine, avem amintiri frumoase şi ne bucurăm că avem un Bondar călător care abia aşteaptă să ne facem bagajele.
    Pentru 2016 încă nu avem planuri bătute în cuie, avem idei multe dar încă nimic concret. Îmi doresc doar să fim sănătoşi să ne putem bucura de clipe frumoase împreună, oricare ar fi decorul. Ceea ce vă doresc şi vouă!







sâmbătă, 17 octombrie 2015

Trani

               Dacă absolut din întâmplare m-aş întâlni cu Zâna Bună din poveştile fiică-mii, i-aş zice să-şi scuture un pic bagheta, să facă o vrajă şi să ne trimită din nou, câteva ore în Trani. Jumate de zi ar fi perfect! Mi-ar fi de-ajuns să îmi aduc aminte de clipele minunate petrecute în acest mic oraş italian, de care nu auzisem niciodată, dar a cărui descoperire ne-a umplut sufletul de bucurie. E genul de oraş liniştit, curat şi îngrijit, în care timpul pare că stă în loc.  


              Dar să vă spun ce-aş face dacă Zâna aia bună m-ar trimite acolo din nou. Întâi şi-ntâi m-aş lua la o întrecere veselă cu Bondarul călcând pe câte o singură piatră cubică la fiecare pas până am ajunge în Piazza della Republica, apoi am împărți cu toții o felie imensă de focaccia cu roşii şi ulei de măsline, rumenă şi aburindă, după care am da fuga la răcoarea parcului de la malul mării. M-aş minuna din nou de copacii cu coroane aranjate frumos, m-aş bucura de aerul curat şi răcoros şi de cântecul valurilor ce se sparg de ţărm.













        Aş găsi din priviri turnul Catedralei şi aş încerca din răsputeri să-i fac fotografia perfectă prin poarta-arcadă de la capătul parcului, în timp ce Bondarul m-ar trage de mână să mergem la leagăne şi tobogane. Ne-am opri apoi un pic să numărăm bărcile din port iar când această misiune importantă ar fi declarată încheiată ne-am lăsa paşii să ne poarte pe străduțele oraşului vechi. 











 

            Ne-am plimba aşa, fără un scop anume, pe alei cu dale lustruite de vreme, trecând pe lângă case vechi cu flori la ferestre şi savurând câte o înghețată, până am ajunge la Catedrala ce-şi ridică mândră turnul spre cer. I-am face poze de jur împrejur, apoi am da cu ochii de vechiul castel şi ne-am ține promisiunea de a arunca cu pietre în apă de pe digul din apropiere. 















 











 
  
          Aşa ne-am petrece o jumate de zi în Trani !