marți, 24 mai 2011

Poveşti din Hong Kong 3

     După încă o noapte în care am dormit neîntorşi o luăm la picior să căutăm ceva de-ale gurii. Citisem eu la  badge®  pe blog ca e super micul dejun la Delifrance şi cum atât eu cât şi Andrei suntem nişte mâncăcioşi, nu puteam rata şansa de a mânca bine încă de dimineaţă. Aşa că ne apucăm să căutăm “delifransul”. Evident că ni s-au lungit urechile până am ajuns la unul, iar în urechile mele deja lungite se zbăteau bombănelile consortului care nu pricepea de ce nu era bine la McDonald’s-urile sau KFC-urile pe care le găseam la tot pasul, dar într-un final îl găsirăm şi  trebuie să recunosc că a meritat drumul. Cred că era vai de capul meu dacă nu era bună mâncarea...

Papa bun

Cu forţe proaspete ne îndreptăm spre faleza Waterfront Promenade, o zonă pietonală care atrage numeroşi turişti atât ziua cât şi noaptea.  Aici se află  The Avenue of Stars (Aleea celebrităţilor) pe caldarâmul căreia poţi vedea amprentele mâinilor unor staruri de cinema mai mult sau mai puţin cunoscute de noi. Desigur Bruce Lee sau Jackie Chan sunt la loc de cinste.  Priveliştile asupra portului mărginit de linia de zgârie-nori de pe insulă  sunt foarte frumoase şi dacă nu ar fi ars soarele foarte tare cu siguranţă am mai fi pierdut acolo o bună bucată de vreme.

Pe faleza




Portul Victoria

Un fan de-al lui "Cichician"

Statuia lui Bruce Lee asaltata tot timpul

Steaua lui Jackie Chan

Dar ne-am refugiat repede la metrou unde era răcoare şi am întins-o către staţia Central. De acolo urma să luăm autobusul 15 către Vârful Victoria. Acest loc este incredibil. De aici poţi vedea mega-clădirile de pe insulă: International Commerce Center care are 118 etaje,  Bank of China sau  Two IFC,  Kowloon-ul de peste port sau Noile Teritorii din depărtare.  Priveliştile asupra oraşului îţi taie răsuflarea pur şi simplu. 
După sosirea britanicilor în Hong Kong, Vârful Victoria a devenit o foarte căutată zonă rezidenţială, reprezentanţii autorităţilor construindu-şi aici conacele. Aici a fost construită şi reşedinţa de vară a guvernatorului şi oricine dorea să se stabilească aici trebuia să aibe permisiunea acestuia, ca să nu mai vorbim de faptul că până în 1945 chinezilor le era interzis să locuiască pe Vârful Victoria. Astăzi, această zonă continuă să fie una dintre cele mai scumpe zone rezidenţiale din lume.
The Peak Tower (Turnul Peak) este locul de unde poţi admira acest oraş minunat. Este o clădire cu o arhitectură interesantă care găzduieşte restaurante, magazine de suvenire şi Muzeul Figurilor de Ceară şi deasupra căreia se află o terasă ce oferă privelişti panoramice de 360 de grade asupra oraşului şi a insulelor din depărtare. Vis-a-vis de Turnul Peak este bineînţeles un mall, Peak Galleria, plin de  magazine, restaurante şi baruri că evident turişti sunt cu miile şi trebuie să-şi cheltuie banii undeva.
Aici poţi ajunge cu autobusul 15 cum am ajuns noi sau cu venerabilul tramvai care din 1888 duce aproape neîncetat turiştii pe Vârful Victoria.  

The Peak Tower


Panorame incredibile asupra orasului



Hop si noi

Vrăjiţi de ceea ce am văzut sus, am coborât cu tramvaiul, într-adevăr o experienţă foarte faină, în special în porţiunea de înclinaţie maximă (27 de grade).
Am făcut apoi o plimbare în Parcul Hong Kong, o foarte frumoasă oază de linişte aflată în mijlocul aglomeraţiei şi înconjurată de clădiri impresionante.

In tramvai



Cladirile Lippo

Hong Kong Park



Ne-am încheiat ziua tot pe Vârful Victoria unde am urcat din nou pentru a savura spectacolul nocturn oferit de acest oraş. 
Sloganul pe care l-a avut Hong Kong-ul la un moment dat „It takes your breath away” se potriveşte perfect!

Hong Kong by night




duminică, 15 mai 2011

Povesti din Hong Kong 2


            Întâi de toate cred că ar fi bine să fac câteva precizări referitoare la modul în care este împărţit Hong Kong-ul. Acesta este alcătuit din Insula Hong Kong, Peninsula Kowloon, Noile Teritorii şi peste 200 de insule dintre care cea mai mare este Lantau.
            Insula Hong Kong este faimoasă pentru zgârie-norii din cartierul Central, mall-urile impresionante, restaurantele şi barurile din SoHo, Victoria Peak, Causeway Bay sau parcul Victoria.
            De cealaltă parte a Portului Victoria se află Kowloon, o zonă mai puţin modernă dar nu lipsită de farmec. Aici ai ocazia să te plimbi pe vestita Nathan Road, să vizitezi Piaţa de Jad sau Piaţa de Noapte de pe Temple Street. Nu în ultimul rand trebuie amintită promenada unde seara eşti invitat special la Simfonia Luminilor.
            Pe Insula Lantau poţi face o plimbare cu telecabina care te duce la Mănăstirea Po Lin şi la gigantica statuie a lui Buddha sau poţi da în mintea copiilor la Disneyland.

                   

            Ne-am început ziua cu un mic dejun la Mc Donald’s, nu că am fi fani, dar era cel mai la îndemână, în apropierea guest house-ului. Cu cafeaua băută ne-am îndreptat spre cartierul Sheung Wan de pe insulă.
Supranumit “Chinatown-ul Hong Kong-ului”, Seung Wan este unul dintre primele locuri colonizate de britanici . Prima vizită este la Western Market, o clădire impresionantă în stil Edwardian, construită în 1906 şi renovată în 1991 care acum găzduieşte pasaje comerciale unde se vând ţesături şi suvenire. 

Cladirea Western Market






Ne-am continuat apoi drumul pe nişte străduţe pline de magazine care vindeau ierburi chinezeşti şi fructe de mare uscate. Aceste străzi sunt cunoscute sub numele de “Ginseng & Bird’s Nest Streets” deoarece aici se vând în principal aceste delicatese de lux . Cuiburile comestibile făcute din salivă de către anumite specii de rândunele sunt printre cele mai scumpe produse animale ( 1 kg de cuiburi albe costă până la 2000 de USD) şi sunt considerate foarte benefice pentru organism…..Aşa o fi, n-am ce zice, noroc că nu ne-a îmbiat nimeni să gustăm o astfel de delicatesă. 

Strazi pe langa Western Market


Magazine cu leacuri chinezesti

Faimoasele cuiburi de pasare



Tot căscând gura în stânga şi în drepata am ajuns la un petic de verdeaţă,  Hollywood Road Park, locul unde britanicii au arborat pentru prima dată în Hong Kong steagul Marii Britanii în 1841. 





Am mers apoi pe alte străduţe una mai abruptă ca alta până am ajuns la Templul Man Mo, unul dintre cele mai vechi temple din Hong Kong. Man este zeul funcţionarilor publici iar Mo este zeul războiului şi artelor marţiale. Deşi are dimensiuni modeste, acest templu este un important lăcaş de cult. Pereţii sunt decoraţi cu obiecte de cult iar de tavan sunt agăţate spirale pafrumate care ard mocnit...


Straduta in Sheung Wan


Templul Man Mo

Spirale parfumate

             Ne-am continuat călătoria pe Hollywood Road până am ajuns în SoHo (South of Hollywood Road). Soho este o zonă din cartierul Central, plină de restaurante, cluburi, magazine şi baruri dispuse de-a lungul platformei rulante care urcă spre zona rezidenţială Mid-Levels dar şi pe străduţele lăturalnice. Platforma a fost construită în 1993 şi la acea vreme era cea mai lungă din lume. Are o lungime de 800 m şi funcţionează după un program bine stability: coborâre 06.00-10.00 am, urcare 10.00 am-11.00 pm. Platforma a fost construită pentru a uşura transportul spre casă al locuitorilor care foloseau taxiuri sau microbuze pe străzile înguste şi întortocheate dintre cartierele Central şi zona rezidenţială Mid-Levels. Clădirile din această zonă au scop mixt, comercial şi rezidenţial, magazinele sau localurile fiind poziţionate la parter şi etajele inferioare în timp ce etajele superioare sunt folosite pentru locuinţe. Zona este foarte aglomerată în orice moment al zilei .


Baruri si restaurante cu zecile...


Stradute in SoHo

Ce bine e sa te plimbe platforma...





O mica piata "umeda" in SoHo

           După o tură de urcat pe platformă şi coborât pe scări ne-am potolit foamea într-un final în unul din zecile de restaurante ( problema era că erau prea multe şi noi prea nehotărâţi)  Cu burţile pline am luat-o la vale până în Central de unde am luat metroul spre Tsim Sha Tsui East pentru că se apropia seara şi voiam să prindem spectacolul de lumini “ Simphony of Lights” care începe în fiecare seara la ora 20.00.
Mai departe cuvintele sunt de prisos….
Cea mai diluata Cola...era deschisa cand au adus-o, un sfert suc 3 sferturi apa... :)




Simfonia Luminilor